Un program social-filantropic binevenit al Parohiei „Naºterea Maicii Domnului“ - Zlãtari
[2012-09-09]
Un program social-filantropic binevenit al Parohiei „Naºterea Maicii Domnului“ - Zlãtari :
Dialogul ca terapie între generaþii
Începând din 2010, Parohia "Naºterea Maicii Domnului" - Zlãtari, Protoieria III Capitalã, desfãºoarã programul social-filantropic permanent, sugestiv intitulat, "Dialogul vârstelor". Iniþiativa constã în organizarea unor vizite, la început sãptãmânale, în prezent lunare, la Spitalul de boli cronice ºi geriatrie "Sfântul Luca" ºi la azilul de bãtrâni aflat în incinta acestuia. Prezenþa voluntarilor, credincioºi ai parohiei, însoþiþi de pr. Florin-Ovidiu Constantin, lângã patul vârstnicilor ºi al suferinzilor este o terapie eficientã, un remediu sufletesc de ambele pãrþi.
Este zi de marþi, iar preotul Florin-Ovidiu Constantin, slujitor la Biserica "Zlãtari", se pregãteºte pentru vizita la Centrul de îngrijiri ºi asistenþã "Sfântul Dimitrie" din ªoseaua Berceni nr. 12, sector 4. Nu merge singur. De fiecare datã este însoþit de cei mai activi enoriaºi ai parohiei, care îºi dedicã dezinteresat douã ore din timpul lor pentru a mângâia cu o vorbã bunã ºi un zâmbet pe bãtrânii internaþi, mulþi dintre ei neputincioºi, singuri sau abandonaþi de familie. Parteneriatul social-filantropic "Dialogul vârstelor" este rezultatul protocolului de cooperare încheiat între Parohia "Naºterea Maicii Domnului" - Zlãtari, reprezentatã prin pr. paroh Nicolae Dascãlu, Protoieria III Capitalã, reprezentatã prin pr. protoiereu Dinu Pompiliu ºi Direcþia Generalã de Asistenþã Socialã a Municipiului Bucureºti, reprezentatã de doamna director Cosmina-Ioana Simiean.
Credinþa mãrturisitã
Poate fi greu de înþeles pentru unii, dar chiar ºi simpla apariþie a preotului ºi a oamenilor lui este aºteptatã ºi doritã de seniori. Printre voluntarii pe care i-am cunoscut, câþiva sunt la prima vizitã, însã cei mai mulþi au creat deja o legãturã cu aceºti bãtrâni. Îmbucurãtor este faptul cã tinerii sunt o prezenþã activã, constantã în acest proiect, ca rãspuns la nepãsarea multora faþã de suferinþa ºi singurãtatea semenilor. Tânãra Oana Radu remarcã: "Nu e un efort prea mare sã oferi din timpul tãu pe care, poate, de multe ori nu îl petreci în mod folositor. De mult îmi doream sã fac parte dintr-un asemenea proiect. Îmi amintesc spusele pãrintelui paroh Nicolae Dascãlu, într-o predicã, cã avem de toate, dar ne lipseºte ceva ºi nu ºtim ce anume. Eu am descoperit cã mergând la bisericã ºi implicându-mã în proiectele parohiei este ceea ce îmi lipsea".
Preotul Florin Constantin spune cã foarte puþini dintre bãtrâni sunt oarecum deznãdãjduiþi de situaþia socialã în care se aflã, pentru cã mulþi ºi-ar fi dorit sã fie acasã, dar "am gãsit ºi foarte multã credinþã, pe care o mãrturisesc, în pofida suferinþei". În aceeaºi ordine de idei, Dan Popescu, un tânãr aflat la început de drum în viaþã, a rãmas vãdit impresionat de credinþa deplinã a unora dintre bunici, la care participã ºi sufletul, ºi trupul, când le-a oferit iconiþe ºi ei le-au primit cu "mâinile tremurânde ºi trupul aplecat ca la rugãciune", convinºi de existenþa lui Dumnezeu. La întrebarea duhovnicului care este rostul bãtrâneþii, cei credincioºi, asemenea doamnei Clemence, rãspund cã este momentul vieþii în care omul devine înþelept, când lucrurile nu sunt de fapt aºa cum cred oamenii la tinereþe, ci au altã valoare.
Pe de altã parte, cei care nu au avut contact cu biserica, datã fiind perioada comunistã în care au crescut ºi s-au format, spun cã bãtrâneþea înseamnã suferinþã, "simt o secãtuire sufleteascã, nu mai au forþa sã îndure orice încercare ºi se întreabã de ce trãiesc momentele astea", observã pãrintele Constantin.
"ªi pe noi ne aºteaptã vremea bãtrâneþii"
Schimbarea resimþitã de preot ºi de credincioºii sãi, ca urmare a apropierii de vârstnicii de la Centrul "Sfântul Dimitrie", este la nivelul conºtiinþei. "ªi pe noi ne aºteaptã vremea bãtrâneþii. Oamenii aceºtia nu ºi-au programat sã vinã aici. E bine sã ne gândim cã putem sã ajungem ºi în asemenea situaþii de viaþã, când nu ai libertatea de a face ce vrei sau ce-þi place. Este o experienþã psihologicã a ceea ce am putea face când suntem bãtrâni", completeazã preotul.
Mirela Gãman, unul dintre voluntarii cu experienþã în program, mãrturiseºte cã întâlnirea cu bãtrânii i-a schimbat modul de a privi viaþa. Acum se bucurã mai mult de lucrurile simple (de exemplu, acþiunea de a merge) care, spune dânsa, nu i se cuvin, ci i-au fost dãruite ºi oricând i se pot lua dacã nu le apreciazã adevãrata valoare.
Experienþa de pânã acum a voluntarilor le-a arãtat faptul cã suferinþa celor bãtrâni sau bolnavi este ºi pentru ei un remediu sufletesc. Au constatat realitãþi duhovniceºti pe care nu le întâlnesc în viaþa de zi cu zi. "O bãtrânicã, ªtefania, de 87 de ani, de o mare bunãtate, nu face rãni pe corp, pentru cã "are piele de sfânt", dupã cum spunea o infirmierã care o îngrijeºte. Este teologie în cuvântul acestei infirmiere, la fel ca ºi în cazul doamnei Viorica, care îi spunea aceleiaºi infirmiere, care o spãla tot timpul: "Cum mã speli tu pe mine, aºa sã îþi spele Dumnezeu pãcatele".
Sunt vorbe atât de simple, dar atât de adânci, pe care doamna Nina, una dintre enoriaºe, le noteazã într-un carneþel, într-o colecþie de "note de înþelepciune" extrase din experienþe bogate de viaþã din vremea bãtrâneþii.
"Dupã puterile noastre, încercãm sã creãm o punte între generaþii. În zilele noastre a devenit o problemã lipsa dialogului între oameni de aceeaºi vârstã ºi de vârstã diferitã, dar ºi înstrãinarea între generaþii", încheie Eugeniu Cãsãndroiu.
Articol apãrut în Ziarul Lumina nr 206 (2312) Anul VIII, Seria Nationalã, vineri, 7 septembrie 2012, pagina 3, autor Raluca Brodner
Sursa: Ziarul Lumina
Contor accese: 3641, Ultimul acces: 2026-06-09 16:10:07
|
