Sfânta Taină a Spovedaniei

[2010-01-29]

TAINA SFINTEI SPOVEDANII

Cine poate spovedi sau primi mãrturisirea pãcatelor?
Numai acela care are puterea și dreptul de a dezlega, adicã episcopul și preotul, cãci numai apostolilor și urmașilor lor, episcopii și preoții, le-a dat Hristos puterea și porunca de a lega și a dezlega pãcatele oamenilor (Matei 18,18; Ioan, 20, 21-23). Canonul 102 Trulan prevede obligația preoților de a cerceta felul greșelilor mãrturisite, pentru a prescrie leacuri potrivite.
Preotul deține aceasta putere în virtutea harului hirotoniei în treapta de preot, iar dreptul de a pune în lucrare aceastã putere îl are prin hirotesia în duhovnic. Este bine sã nu schimbãm duhovnicul decât la caz de mare nevoie, de pildã când se schimbã preotul sau când ne mutãm în altã parohie.
Cine trebuie sã se spovedeascã?
Toți trebuie sã ne spovedim, chiar și aceia cãrora ni se pare cã nu greșim și nu pãcãtuim cu nimic. Așa ne învațã Sf. Ioan Evanghelistul, ucenicul cel iubit al Domnului: "Dacã zicem cã pãcat nu avem, ne amãgim pe noi înșine și adevãrul nu este întru noi. Dacã mãrturisim pãcatele noastre, El credincios este și drept ca sã ne ierte nouã pãcatele și sã ne curãțeascã pe noi de toatã nedreptatea" (I Ioan 1, 8-9).
Mai cu seamã bolnavii sã se îngrijeascã a se spovedi și împãrtãși, pentru ca sfârșitul sã nu-i prindã fãrã de veste, nepregãtiți, adicã nespovediți și negrijiți.
Cum trebuie fãcutã mãrturisirea pãcatelor, adicã spovedania?
Mãrturisirea pãcatelor înaintea duhovnicului trebuie sã fie:
a) Completã, adicã sã cuprindã toate pãcatele sãvârșite dupã botez sau, mai exact, de la ultima spovedanie, și sã nu ascundã nimic din cele fãptuite;
b) Sincerã și fãcutã de bunãvoie;
c) Secretã (fãcutã în tainã);
d) Cu umilințã și cu zdrobire de inimã, adicã cu pãrere de rãu pentru pãcatele sãvârșite și cu dorința sincerã de a nu le mai face. Simpla mãrturisire sau înșirare a pãcatelor fãrã pocãințã adevãratã și fãrã hotãrâre de îndreptare nu aduce iertarea pãcatelor, cãci zice Domnul: "De nu vã veți pocãi, toți veți pieri la fel" (Luca 13, 5). Totul este ca, de la o mãrturisire pânã la alta, creștinul sã se osteneascã a-și îndrepta cât mai mult viața, desãvârșindu-se mereu în virtute.
Când și de câte ori pe an trebuie sã ne spovedim?
Spovedania nu este legatã de termene sau soroace anumite din cursul anului. Putem alerga la duhovnic ori de câte ori și oricând simțim nevoia de a ne ușura sufletul de povara pãcatelor, sau de a primi mângâierea Harului și nãdejdea iertãrii. Cu cât ne spovedim mai des, cu atât este mai bine.
De obicei însã spovedania este legatã de posturi. De aceea, porunca a patra a Bisericii ne învațã sã ne mãrturisim pãcatele de patru ori pe an, adicã în cele patru posturi: al Paștelui, al Crãciunului, al Sfintei - Marii și al Sfinților Apostoli. Cei mai înaintați în cuvioșie și în evlavie sã se spovedeascã în fiecare lunã, iar ceilalți, cel puțin o datã pe an, și anume în Postul Pãresimilor. Dar sã nu amânãm împlinirea acestei datorii creștinești abia în sãptãmâna cea din urmã a Postului, cum se întâmplã de obicei; cãci atunci și preotul este ocupat cu sãvârșirea sfintelor slujbe și nici vreme de ajuns nu ne mai rãmâne pentru împlinirea canonului ce ni se va da. Ci încã din cea dintâi sãptãmânã a Postului sã alergãm la duhovnic și sã ne spovedim, ca sã ne rãmânã timp de îndreptare și de curãțire, pentru primirea cu vrednicie a Sfintei împãrtãșanii. Cãci tot postul pentru aceea s-a și orânduit, fiind el vreme de pocãințã și de îndreptare.
Care este locul cel mai potrivit unde se cuvine sã se facã mãrturisirea?
Este biserica, și anume înaintea icoanei Mântuitorului Hristos. Numai cei bolnavi, sau cei care nu pot veni la bisericã, pot fi spovediți acasã la ei.
Cum se face slujba Mãrturisirii și a dezlegãrii pãcatelor?
Preotul, îmbrãcat cu epitrahil și felon, zice obișnuitele rugãciuni începãtoare, Psalmul 50 (psalmul mãrturisirii și al pocãinței), troparele de umilințã și apoi douã molitve, în care roagã pe Dumnezeu sã ierte pãcatele celui ce se spovedește. Dupã aceasta, urmeazã mãrturisirea pãcatelor fãcute de cel ce se spovedește, fie ca acesta rãspunde la întrebãrile puse de preot, fie cã mãrturisește singur pãcatele sale. Apoi cel ce se spovedește pleacã capul sub epitrahil, iar preotul îi citește rugãciunea de dezlegare: "Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul și cu îndurãrile iubirii Sale de oameni, sã te ierte pe tine, fiule (N), și sã-ți lase ție toate pãcatele…", La sfârșit, dacã e cazul, duhovnicul rânduiește și canonul sau: epitimia, dupã felul pãcatelor sãvârșite.

Ce sunt epitimiile sau canoanele de spovedanie?
Epitimiile (canonul sau certarea) sunt mijloace de pocãințã rânduite de duhovnic pãcãtosului care se spovedește, ca de pildã: rugãciuni, metanii, cercetarea bisericilor, fapte de milostenie, posturi, înfrânãri de la mâncãruri sau fapte și altele. Cea mai asprã epitimie este oprirea de la împãrtãșire pentru un anumit timp; Epitimiile nu urmãresc pedepsirea pãcãtosului, ci ispãșirea pãcatelor și îndreptarea pãcãtosului; ele sunt ajutoare, exerciții de întãrire în virtute și îndepãrtare de la pãcat.
Cu care altã Tainã e strâns legatã taina Pocãinței?
Cu Sf. Împãrtãșanie, pentru cã de regulã, împãrtãșirea fãrã spovedanie (mãrturisire) nu se poate, iar cei ce se spovedesc o fac cu scopul de a se împãrtãși.

Sursa: Invățătura de credință ortodoxă

Nr. accese: 8317, Ultimul acces: 2026-06-08 19:46:35