Sfânta Taină a Împărtășaniei

[2010-01-29]

TAINA SFINTEI ÎMPÃRTÃȘANII

Cine are dreptul de a da Sfânta Împãrtãșanie?

Numai preotul (sau arhiereul). Diaconul poate împãrtãși la vreme de mare nevoie pe mireanul ce se apropie de moarte, numai dacã e lipsã de preot. Dacã într-un asemenea caz lipsea și diaconul, dar erau la îndemânã Sfintele Taine, Sfântul Simion al Tesalonicului - pentru cazuri "de mare nevoie și cu multa luare aminte" - îngãduia prin pogoramânt ca, chiar și un cântãreț sau un credincios mai curat și mai cucernic sã poatã împãrtãși pe cel ce e pe moarte, spre a nu rãposa acesta lipsit de merindea vieții celei veșnice. Cãlugãrii și pustnicii, care viețuiesc în locuri depãrtate de biserici și de preoți, de asemenea se pot împãrtãși singuri, dar cu o anumitã rânduialã.
Când și de câte ori pe an se cuvine sã se împãrtãșeascã credinciosul?
Împãrtãșirea creștinului fiind strâns legatî de spovedanie sau mãrturisire, tot ce am spus despre timpul sau termenele de spovedanie se potrivește și aici. Adãugam ce spun despre acest lucru Povãțuirile din Liturghier: "Preoții de enorie sã învețe pe poporenii lor ca, într-un cuget curat, atât parte bãrbãteascã cât și femeiascã, de va fi cu putințã la praznice, iar de nu, negreșit în cele patru posturi de peste an, sã se pregãteascã pentru Sfânta Împãrtãșanie... Iar de vor vrea sã se apropie de Sfânta Împãrtãșanie și afara de cele patru posturi obișnuite, sã posteasca mai înainte... și sã se pregãteascã dupã rânduialã, prin mãrturisirea pãcatelor...". De dorit este ca fiecare creștin sã se împãrtãșeascã cât mai des, bine înțeles pregãtindu-se din vreme pentru aceasta (I Cor. 11, 28-29).
Cine se poate împãrtãși?
Numai cei pregãtiți și vrednici, cãci așa ne învațã Sf. Apostol Pavel: "Sã se cerceteze omul pe sine și așa sã mãnânce din pâine și sã bea din pahar; caci cel ce mãnâncã și bea cu nevrednicie, osândã iși mãnâncã și bea, nesocotind Trupul Domnului" (I Cor. 11, 28-29). La fel ne învațã și Sfinții Pãrinți.
În general, sunt opriți de la împãrtãșire cei vinovați de pãcate grele (lepãdare de credințã, ucideri, desfrânare, curvii, furturi și hoții, cãmãtãrii (Can. 32 al Sf. Nichifor Marturisitorul, La Nic. Milas, op. cit., vol. II, part. II, p. 239), cei ce umbla cu farmece sau vrãji și descântece, dupã cum scrie în Molitfelnic la învãțãtura pentru canoanele de spovedanie, și aceia pe care ii va gãsi nevrednici duhovnicul. Dar chiar cei curați și vrednici nu se pot împãrtãși fãrã pregãtirea trebuincioasã.
Cum se cuvine sã ne pregãtim pentru împãrtãșire?
Pregãtirea pentru împãrtãșire este trupeascã și sufleteascã. Ea constã din:
a) spovedanie (mãrturisirea pãcatelor), fãrã de care nimeni nu se poate împãrtãși. Numai copiii pana la varsta de 7 ani sunt scutiți de spovedanie;
b) împãcarea cu toți. Sã nu fii certat cu nimeni și sã nu ai nimic împotriva cuiva;
c) înfrânarea de la orice poftã (împreunarea trupeascã) cel puțin cu câteva zile înainte (Sf. Ap. Pavel, în Epist. 1 catre Cor., 7,5; Timotei, Episcopul Alexandriei, Can. 5 - la Milas, op. cit., trad. p. 152, Sf. Simion al Tesalonicului, Rasp. la întreb. 16, trad. rom. p. 315; Tipicul cel Mare al Sf. Sava, cap. 34, p. 42) și abținerea de la mâncare și bãuturã în ziua împãrtãșirii; numai celor bolnavi pe moarte li se poate da Sfânta Împãrtãșanie pe mâncate (Sf. Nichifor Mãrturisitorul, Can. 9, la Nic. Milas, op. cit., trad. p. 231);
d) citirea pravilei pentru împãrtãșire, adicã a rugãciunilor pregãtitoare pentru împãrtãșirea cu vrednicie, pe care uneori le citește preotul în numele credincioșilor, în bisericã, înainte de împãrtãșire (Despre pravila de cuviincioasa pregatire sufleteasca și trupeasca pentru împãrtãșire, vezi mai pe larg în Povatuirile din Liturghier, ed. 1987).

Când și cum se împãrtãșesc credincioșii (mirenii)?
Credincioșii (mirenii) se împãrtãșesc afara din Altar, în fața ușilor împãrãtești, dupã ce se împãrtãșesc sfințitii liturghisitori, anume atunci când rãsunã chemarea: "Cu frica lui Dumnezeu, cu credințã și cu dragoste sã vã apropiați". În fruntea lor, adicã îndatã dupã clerici, se împãrtãșesc mai întâi slujitorii bisericești inferiori, care au hirotesie de ipodiaconi, citeți sau cântareți, apoi cãlugãrii fãrã hirotonie și în fine credincioșii de rând. La vremea cuvenitã se apropie fiecare cu cuviințã și cu evlavie, în liniște și cu bunã rânduialã, întâi bãrbații, începând cu cei mai bãtrâni, apoi femeile și în urmã copiii, ținând în mânã câte o lumânare aprinsã, în semn de bucurie și cinste pentru Stãpânul Hristos al Cãrui Sfânt Trup și Sânge îl vor primi în casa trupului și a sufletului lor. Înainte de a-i împãrtãși, preotul citește, în inimile lor și în auzul tuturor, rugãciunile pe care le zic și sfințitii slujitori în altar în timpul împãrtãșirii lor: "Cred, Doamne, și marturisesc...", "Cinei Tale celei de taina..." și "Nu spre judecatã sau spre osândã…". Bun și frumos este obiceiul vechi ca, înainte de împãrtãșire, fiecare sã-și cearã iertare de la toți cei din bisericã, sãrutând cei mai mici mâna celor mai mari în semn de supunere și de respect (copiii fațã de pãrinți, finii fațã de nași). Spre deosebire de clerici, credincioșii primesc deodatã atât Trupul cât și Sângele Domnului din potir, cu lingurița, din mâna preotului, care spune de fiecare datã: "Se împãrtãșește robul (roaba) lui Dumnezeu (N) cu cinstitul și Sfântul Trup și Sânge al Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, spre iertarea pãcatelor și spre viața de veci".
În timpul când se împãrtãșesc credincioșii, la strana se cântã chinonicul, adicã imnul împãrtãșirii: "Trupul lui Hristos primiți... " sau "Cinei Tale celei de tainã...".
Dupã împãrtãșire fiecare iși sterge buzele cu stergarul din mâna preotului, sãrutã Sfântul Potir, ca pe însãși coasta lui Hristos, din care a curs sânge și apã, și se închina mulțumind lui Dumnezeu. Apoi primește anafora, la Paște artos sau "Paște mic", puțin vin pentru a-și clãti gura și pentru ca sã nu mãnânce altceva dupã Sfânta Împãrtãșanie.
Cel ce a primit Sfânta Împãrtãșanie se cuvine sã nu mai sãrute icoane sau mâna cuiva, sã nu scuipe pe jos și sã aiba grijã mai cu seamã ca nici un cuvant de ocarã, de blestem, de clevetire sau orice vorbire deșartã sã nu spurce gura sa, pentru cinstirea dumnezeiescului Trup și Sânge pe care l-a primit în ea.
Cum se face împãrtãșirea bolnavilor?
Bolnavii pot fi împãrtãșiti de preot afarã din bisericã, adicã la casele lor, sau la spital, cu pãrticele din Sfântul Trup, sfințit anume pentru acest scop în Joia Patimilor și pãstrat în Altar, în chivotul de pe Sfânta Masã. În aceste cazuri, împãrtãșirea se face dupa o rânduialã deosebitã, înscrisã în Molitfelnic (Rânduiala, ce se face când se va întâmpla a se da foarte grabnic celui bolnav împãrtãșirea). Nu se poate da însã Sfânta Împãrtãșanie bolnavilor cãzuți în stare de inconștiențã, nesimțire sau celor ieșiți din minți, nebuni.
(CREDINȚA ORTODOXÃ, pp. 276-278)

Sursa: Invatatura de credinta ortodoxa

Nr. accese: 7920, Ultimul acces: 2026-06-08 16:56:12