CUVÂNT DE MULȚUMIRE
LA FINALUL MISIUNII DE PAROH LA ZLĂTARI
[2026-02-08]
Închei astãzi o perioadã de 17 ani și jumãtate în care, alãturi de demnitatea de consilier patriarhal coordonator la Centrul de presã BASILICA al Patriarhiei Române, am slujit ca preot paroh al Parohiei Zlãtari de pe Calea Victoriei din București.
Am venit aici cu binecuvântarea Preafericitului Pãrinte Patriarh Daniel, la o vârstã maturã, dupã experiența pastoralã dobânditã la Iași, mai întâi ca diacon la biserica Sf. Apostol Andrei, apoi preot slujitor la Catedrala mitropolitanã ocrotitã de Sfânta Cuvioasã Maicã Parascheva, și, timp de 12 ani, paroh la biserica Nașterea Maicii Domnului-Talpalari, din proximitatea Pieței Unirii și a Universitãții de Arte „George Enescu” din vechea urbe moldavã. Din luna iunie 2008 slujesc aici, în biserica Maicii Domnului și a Sfinților Ciprian și Iustina a fostei mãnãstiri Zlãtari.
Astãzi îmi revin în memorie cuvintele înțeleptului rege Solomon ce mi-au orientat în urmã cu 50 de ani drumul vieții de la matematicã și informaticã spre taina lui Hristos-Cuvântul lui Dumnezeu întrupat în istorie: ”Pentru orice lucru este o clipã prielnicã și vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer. Vreme este sã te naști și vreme sã mori; vreme este sã sãdești și vreme sã smulgi ceea ce ai sãdit. Vreme este sã rãnești și vreme sã tãmãduiești; vreme este sã dãrâmi și vreme sã zidești. Vreme este sã plângi și vreme sã râzi; vreme este sã jelești și vreme sã dãnțuiești. Vreme este sã arunci cu pietre și vreme sã le strângi; vreme este sã îmbrãțișezi și vreme este sã fugi de îmbrãțișare” (Ecclesiast 3, 1-5).
Din ziua instalãrii mele oficiale la aceastã bisericã, Duminica de Rusalii a anului 2008, 15 iunie, cu parfum de tei eminescian, și pânã astãzi, în Duminica întoarcerii Fiului Risipitor, intru cu sfialã în sfântul lãcaș, ca ”slujitor al lui Hristos și iconom al tainelor lui Dumnezeu” (1 Corinteni 4, 1), lucrãtor smerit în via Domnului. M-am strãduit sã-i înțeleg și sã-i respect pe oameni, sã chivernisesc înțelept timpul și banii, sã am mereu grijã de casa Domnului și sã fiu împreunã-cãlãtor pe calea mântuirii cu frații de slujire și cu dreptcredincioșii creștini care vin la acest ”laborator al Învierii” din Centrul istoric al Capitalei. Pentru cã aceastã comunitate, asemenea celor învecinate din centrul Bucureștilor, nu este doar una teritorialã ci, mai mult, una asociativã și mãrturisitoare.
Împreunã cu familia mea m-am atașat de comunitate, de zidurile, icoanele și duhul acestui loc. În anii slujirii mele ca paroh vechea bisericã s-a primenit din temelii. De la scãrile de la intrare pânã la vitraliile Altarului și Sfânta Masã, la acoperiș și turla Pantocrator, sfântul lãcaș a fost restaurat și înnoit. S-au înfãptuit multe în acești ani, toate cu eforturi umane și materiale. Aș aminti acum doar trei dintre realizãrile reprezentative și simbolice pentru întreaga activitate:
1) Consolidarea și restaurarea generalã a bisericii, curãțarea și restaurarea picturii murale, a iconostasului și candelabrelor, încununate cu sfințirea lãcașului de închinare, în duminica de 16 iunie 2024, dupã 170 de ani de la târnosire;
2) Realizarea celor douã racle noi pentru moaștele Sfântului Sfințit Mucenic Ciprian și a baldachinului din naos, în care este așezatã racla mare;
3) Construirea Centrului social-pastoral ”Sfinții Ciprian și Iustina”, pentru dialoguri duhovnicești, activitãți culturale și social-caritative din aria celor cuprinse în ”liturghia dupã Liturghie”.
Detalii despre toate acestea se pot afla din paginile buletinului nostru parohial ”Giuvaierul credinței”, din ”Ziarul Lumina”, din emisiuni de radio și filme documentare realizate de TRINITAS TV sau din informațiile difuzate în mediile digitale. Toate împlinirile s-au fãcut prin harul lui Dumnezeu, cu ocrotirea Maicii Domnului, a Sfinților Ciprian și Iustina și a tuturor sfinților pe care i-am chemat în rugãciune. Și, totodatã, cu jertfelnicia multor credincioși care iubesc aceastã bisericã și o dovedesc prin fapte și dãrnicie. Mai puțin cu sprijinul autoritãților locale, care, cu mici excepții, au avut alte prioritãți în aceastã perioadã.
Administrativ, îmi închei exercitarea atribuțiilor de paroh însã rãmân la slujire ca preot îmbisericit. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate împlinirile și cer iertare pentru greșeli și omisiuni. Pãstrez în minte cuvintele de folos ale Pãrintelui Arsenie de la Techirghiol, rostite cu câteva zile înainte de plecarea la veșnicie: ”Și voi, când veți fi ca mine, veți spune cã puteați sã faceți mai multe...”. Ar trebui sã luãm aminte la aceastã cugetare și cei activi, și pensionarii, și preoți și mireni, toți cei cãrora Domnul ne îngãduie sã facem umbrã pãmântului. Iar rãspunsul îl avem în Sfânta Evanghelie: ”Suntem slugi netrebnice, pentru cã am fãcut ceea ce trebuia sã facem” (Luca 17, 10).
Sunt recunoscãtor Preafericitului Pãrinte Patriarh Daniel cã mi-a dat binecuvântare sã slujesc la aceastã bisericã în calitate de paroh și acum, ca preot îmbisericit, pe perioadã nedeterminatã, cât va rândui Pãrintele nostru ceresc. De asemenea, mulțumesc Preafericirii Sale, pentru acordarea demnitãții de consilier patriarhal onorific și a funcției de senior editor la Publicațiile LUMINA. Mulțumesc colegilor mei de slujire din Sfântul Altar, membrilor Consiliului parohial și Comitetului parohial din perioada 2008-2025, Coralei ”Cantate Domino” și tuturor celor care ne-au fost aproape în acești ani. Doresc mult succes în activitate urmãtorului paroh și, ca un oștean bãtrân care rãmâne sub steag, voi fi aici la Sfânta Liturghie și, când va fi nevoie, pentru a împãrtãși din umila mea experiențã pastoralã și umanã.
Vã mulțumesc pentru atenție și vã îmbrãțișez cu iubire fraternã. Pace și bucurie în Domnul!
Biserica Zlãtari, duminicã, 8 februarie 2026
Pr. Nicolae Dascãlu
Sursa: Parohia Zlatari
Contor accese: 295, Ultimul acces: 2026-06-14 01:10:58
|
