Istorie şi cultură ieri şi azi, la Biserica Zlătari
[2009-10-10]
Articol publicat in Ziarul Lumina, joi, 08 Octombrie 2009, pp. 8-9, autor: Augustin Pãunoiu
Printre bisericile cu rezonanþã istoricã aparte din Bucureºti ºi mai cu seamã cele aflate în vechiul centru al oraºului se numãrã Biserica Zlãtari de pe Calea Victoriei din Capitalã. Dintre lãcaºurile situate pe principala arterã de circulaþie a Micului Paris de altãdatã, cel construit pe locul unei bisericuþe ridicate în secolul al XVII-lea „de niºte meºteri zlãtari, aurari sau argintari (conform slavonescului zlatu=aur) din mahalaua Popii Manta“ se impune prin eleganþã ºi bun gust. Preoþii slujitori aici se strãduiesc astãzi sã împlineascã ºi sã cinsteascã prin misiunea lor memoria, râvna ºi trãirea în Hristos a celor care odinioarã s-au rugat în aceastã bisericã.
Pentru cine vrea sã ajungã din Piaþa Unirii la biserica din faþa CEC-ului bucureºtean drumul este foarte simplu ºi uºor de parcurs. 12 minute îþi ia sã ajungi la Zlãtari, mergând la pas. Mai întâi treci pe lângã Biserica „Sfântul Anton“. În dreapta ai Curtea Veche ºi urci spre Lipscani, dupã care dai colþul Muzeului de Istorie al României ºi o iei în sus pe Calea Victoriei. Biserica este separatã de muzeu de un rând de blocuri. E ora prânzului, o zi obiºnuitã din sãptãmânã. Terasele de pe strãduþele înguste cu clãdiri vechi care fac sã te simþi ca la Paris sunt aproape pline. Sunt multe biserici în zona aceasta cu iz vechi care înconjoarã Muzeul Naþional de Istorie: Stavropoleos, Doamnei, Biserica Rusã, „Sfântul Dumitru“ - Poºtã.
Oferitã de Constantin Brâncoveanu ca dar patriarhului Alexandriei, Gherasim Palada
Numitã „Zlãtari“, biserica, aºa cum se înfãþiºeazã astãzi privitorului, a fost înãlþatã în anul 1850 de arhiereul Calistrat Livis, egumenul de atunci al lãcaºului, pe locul unei alte biserici de la începutul veacului al XVIII-lea. Dupã cum mãrturiseºte pisania în limba greacã de la 1709, biserica ctitoritã de Spãtarul Mihail Cantacuzino în anul 1705 era ridicatã din temelie ºi închinatã Sfinþilor Mucenici Dimitrie ºi Gheorghe. Avea statut de mãnãstire, fiind înzestratã cu terenuri, prãvãlii ºi alte bunuri imobile ºi a devenit unul dintre cele mai bogate lãcaºuri bisericeºti din Ungrovlahia. Cu ocazia vizitei patriarhului Gherasim Palada la reºedinþa domnului Þãrii Româneºti de la începutul veacului al XVIII-lea, Constantin Brâncoveanu, biserica, împreunã cu hanul care o înconjura, a fost închinatã Patriarhiei Alexandriei.
Dupã mai multe cutremure pe care biserica le-a suportat cu greu în 1800 ºi 1838, cu binecuvântarea IPS Nifon, mitropolitul Ungrovlahiei, în zilele domnitorului Dimitrie ªtirbei, ea a fost construitã din temelii. Desãvârºirea ctitoriei a aparþinut însã egumenului care a succedat la conducerea mãnãstirii, Atanasie Livis, probabil fratele arhiereului Calistrat sau mai curând nepotul acestuia, punându-i-se hramul „Naºterea Maicii Domnului“.
Arhitectul Xavier Villacrosse este cel care realizeazã planurile de construcþie a bisericii, ridicatã în stil þarigrãdean, cu adaosuri brâncoveneºti. Haina de cãrãmidã aparentã, inspiratã din stilul bizantin, ºi pridvorul sprijinit pe patru stâlpi, imitând pridvoarele de la casele tradiþionale româneºti, dau un aer familiar când intri sã te închini aici. Cel care a fost desemnat sã împodobeascã iconografic biserica, pictorul Gheorghe Tattarãscu, între ani 1853-1856, a reuºit cu mãiestrie sã definitiveze zugrãvirea interioarã în frescã a lãcaºului de pe Calea Victoriei. Catapeteasma sculptatã în lemn ºi poleitã, împreunã cu icoanele împãrãteºti ferecate în argint, reprezintã adevãrate opere de artã. De-a lungul secolului al XIX-lea, Zlãtariul a suferit mai multe lucrãri de reparaþie, iar statutul sãu se va modifica în urma legii date de guvernul condus de Mihail Kogãlniceanu în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, legea secularizãrii averilor mãnãstireºti. Zlãtari avea în administrare o avere cu un venit considerabil, ca sã nu mai vorbim de hanul care era în preajmã, care pãstra acelaºi nume cu cel al bisericii ºi unde exista cea mai bunã bãcãnie din Bucureºti, proprietatea lui Pãun Popescu. Pe scurt, Zlãtari era situatã într-o zonã selectã, peste drum era vestitul Hôtel de France, unde venea numai lume bunã, cu gusturi extravagante ºi bani mulþi. În 1888 devine bisericã de parohie.
Lucrãri gospodãreºti ºi programe cultural-misionare astãzi
Restauratã de douã ori în secolul trecut, în 1907 ºi 1971-1973, Biserica Zlãtari are astãzi parte de slujitori inimoºi care lucreazã la înfrumuseþarea ei propriu-zisã, dar ºi la crearea unei comunitãþi de credincioºi vie ºi lucrãtoare pentru cei aflaþi în nevoi. „În primul rând, toate energiile noastre sunt concentrate cãtre programul administrativ-gospodãresc, mãrturiseºte pãrintele paroh Nicolae Dascãlu. Biserica se aflã, din vara anului 2008, într-o amplã lucrare de restaurare, atât a sfântului lãcaº, cât ºi a picturii interioare, de înlocuire a instalaþiei electrice, instalare a unui sistem de încãlzire cu centralã termicã ºi bineînþeles multe alte lucrãri de înnoire, inclusiv înzestrarea cu obiecte de cult ºi cu tot ceea ce este necesar pentru buna funcþionare a bisericii. Devizul lucrãrilor de restaurare ºi consolidare are valoarea de 2.100.000 lei noi, iar cel pentru restaurarea picturii interioare de 1.400.000 lei noi“.
În privinþa programelor cultural-misionare ºi social-filantropice care se desfãºoarã la parohie un loc aparte îl ocupã activitatea sistematicã de catehizare a copiilor ºi a tinerilor. Parohia nu este foarte mare, nu sunt foarte mulþi tineri aici, dar sunt multe familii care ºi-au fãcut o tradiþie din a fi aproape de Biserica Zlãtari ºi, de aceea, copiii din acele familii vin în fiecare sãptãmânã la bisericã. Dupã programul duminical, dupã Sfânta Liturghie, existã întotdeauna câte o micã întrunire legatã de probleme catehetice, misionare. Din cei trei preoþi care slujesc, fiecare are câte o misiune aparte. Pãrintele Constantin Diaconescu este mai apropiat de misiunea prin muzicã, pentru cã la bisericã se încearcã învãþarea cântãrilor bisericeºti, cel de-al doilea preot este legat de latura didacticã, fiind profesor la Facultatea de Teologie, pãrintele Ioan Stancu, iar al treilea, parohul bisericii, fiind mai aproape de mass-media, încearcã sã îi apropie de latura misiunii prin radio, prin televiziune, prin cuvântul scris. Pãrintele Nicolae Dascãlu se ocupã de buletinul parohial, intitulat „Giuvaierul credinþei“, ºi de website-ul www.zlatari.ro.
De asemenea, prin consiliul ºi comitetul parohial s-a reuºit ajutorarea anumitor familii nevoiaºe din zona parohiei sau din altã parte, dar care au o legãturã cu Biserica Zlãtari. Putem spune cã aceastã misiune filantropicã se desfãºoarã pe principiul „sã ne ajutãm unii pe alþii“, pentru cã ºi oamenii respectivi ajutã la activitãþile bisericii, iar parohia cautã sã fie aproape de persoanele respective ºi de familiile lor, ºi în unele situaþii sã îi ajute în cel mai concret mod, adicã ºi sub formã financiarã, ºi sub formã materialã. „ªtim cu toþii cã acesta este principiul constituirii unei familii duhovniceºti - atunci când rugãciunea se împleteºte cu filantropia, cu misiunea practicã a bisericii. Desigur cã nu putem sã ajutãm pe toþi cei care ne cer sprijinul ºi preferãm sã îi ajutãm pe cei pe care îi cunoaºtem, cei care la rândul lor au o legãturã cu biserica noastrã“, adaugã pãrintele Dascãlu.
În ceea ce priveºte programul liturgic de la Biserica Zlãtari, acesta constã, pe lângã slujbele obiºnuite de sâmbãtã ºi duminicã, ºi în oficierea luni seara a Acatistului ºi a Sfântului Maslu, urmate de rugãciuni de dezlegare ºi pentru binecuvântarea casei, miercuri seara, Vecernie cu Litie, sãvârºirea Acatistului Sfântului Ciprian, iar vineri seara, Vecernia cu Litie, Acatistul Maicii Domnului ºi, la sfârºit, Molitfele Sfântului Vasile cel Mare. Fiecare din preoþi este rânduit sã slujeascã într-una din aceste trei zile.
Zlãtari, singura bisericã din Bucureºti care are hramul „Sfântul Ciprian al Antiohiei“
Hramul de la 2 octombrie, prãznuit sãptãmâna trecutã, Sfinþii Ciprian ºi Iustina fecioara, sãrbãtoriþi împreunã ºi cu un alt mucenic, numit Teoctist, care a pãtimit moarte martiricã la Nicomidia în anul 304, împreunã cu primii doi, este într-adevãr un moment important nu numai pentru parohia Zlãtari, ci pentru viaþa bisericeascã din Bucureºti, în general. Anul acesta el a constituit cu atât mai mult un eveniment important cu cât a fost prezent la sãrbãtoare Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel, Întâistãtorul Bisericii Ortodoxe Române.
Cu aceastã ocazie, biserica a primit o nouã raclã pentru moaºtele Sfântului Ciprian, confecþionatã la Atelierele Monetãriei Statului, cu binecuvântarea PF Pãrinte Patriarh Daniel, prin grija PS Varsanufie Prahoveanul, Episcop-Vicar Patriarhal, cu contribuþia generoasã a unei familii din Bucureºti. Prin contribuþia credincioºilor de la Zlãtari s-a realizat un baldachin din lemn de tei sculptat, comandat la Mãnãstirea Golia din Iaºi. Aceste înnoiri reprezintã o bucurie ºi o chemare la înnoire sufleteascã.
S-a constituit o tradiþie veche, aceea cã oamenii vin la Sfântul Ciprian ºi venereazã sfintele moaºte, adicã mâna dreaptã a sfântului mucenic, episcopul Antiohiei, de la începutul veacului al IV-lea. Desigur, ceea ce este specific pentru aceastã bisericã este faptul cã oamenii ºtiu cã viaþa Sfântului Ciprian s-a desfãºurat pe douã laturi diametral opuse. Prima, în care era închinãtor la idoli, mare vrãjitor în Antiohia, un slujitor al rãutãþii. Dar oamenii îl cinstesc pe Sf. Ciprian pentru partea luminoasã a vieþii lui: convertirea la creºtinism, datoritã evlaviei Sfintei Iustina fecioara, ºi apoi viaþa lui închinatã slujirii lui Hristos ºi, bineînþeles, cununa de martir pe care a primit-o pe vremea când era episcop în cetatea Antiohiei. Este, aºadar, pentru fiecare dintre cei care calcã pragul bisericii pentru a se închina aici, o dovadã de speranþã cã niciodatã nu este prea târziu pentru cineva sã caute pe Hristos ºi sã urmeze virtuþile creºtine ºi o mãrturie a faptului cã nimic nu este mai frumos în lumea aceasta decât sã slujeºti pe Singurul ºi Adevãratul Dumnezeu, Iisus Hristos, Mântuitorul lumii.
Pãrintele Toma Chiricuþã, model de slujitor al Bisericii în Bucureºtiul interbelic
Parohia Zlãtari a avut preoþi de înaltã þinutã duhovniceascã ºi intelectualã. Printre ei se numãrã ºi pãrintele Toma Chiricuþã, slujitor cu studii teologice ºi filosofice în strãinãtate, fost deþinut politic, mare predicator al Bucureºtiului perioadei interbelice ºi de început a comunismului. Lucrul acesta a fãcut ca biserica sã fie cercetatã de oameni de seamã, oameni rafinaþi, cultivaþi.
În istoria bisericii sunt consemnate numele multor preoþi vrednici, între care strãluceºte vestitul predicator pãrintele Toma Chiricuþã, la care se adaugã Haralambie Vârtosu, pãrintele Dimitrie ªtefãnescu, pãrintele Ionescu Gafton, pãrintele Þifu Titus, pãrintele Tache Gheorghe. Din 1987 pânã în 2008 a pãstorit pãrintele Constantin Diaconescu, cel care slujeºte ºi astãzi împreunã cu pãrintele profesor Ioan Stancu ºi cu pãrintele consilier Nicolae Dascãlu la Biserica Zlãtari.
Referitor la preotul Toma Chiricuþã, ne-a povestit pãrintele paroh Nicolae Dascãlu, pentru cei care cunosc mai puþin viaþa acestui mare predicator al Bisericii Zlãtari din Bucureºtii de odinioarã, „trebuie menþionat faptul cã el a slujit la parohia aceasta de prin 1926 pânã în anul 1962, adicã o perioadã de aproape 36 de ani. A traversat ºi perioada interbelicã ºi a slujit ºi în timpul vremurilor grele de dupã 1948. A fost un om care a slujit în primul rând prin cuvânt, dar ºi prin faptã, pentru cã din documentele care se pãstreazã la bisericã vedem cã el a avut curajul sã se împotriveascã unor mãsuri care privau biserica de o parte a bunurilor sale. Cãutând niºte documente despre proprietãþile bisericii de prin anii 1950-1960, am vãzut acolo modul în care pãrintele Toma Chiricuþã nu a vrut sã cedeze un teren de 5 ha din apropierea Aeroportului Otopeni de astãzi, pentru aceasta fiind prigonit ºi îndepãrtat. Gândul sãu era sã construiascã la Otopeni un centru spiritual-cultural sub patronajul Sfântului Mucenic Ciprian. Omul acesta a arãtat demnitate creºtinã ºi dragoste faþã de bisericã. Bineînþeles cã prin marea sa culturã, fiind format în Germania, prin pregãtirea teologicã ºi emoþia duhovniceascã pe care o transmitea credincioºilor, a atras la aceastã bisericã foarte mulþi oameni. Cu câtva timp în urmã, un avocat mi-a rememorat multe lucruri despre pãrintele Toma Chiricuþã ºi cu lacrimi în ochi povestea despre ataºamentul pe care îl avea, mai ales în perioada aceea întunecatã a comunismului, faþã de aceastã oazã de luminã, în plin centrul Bucureºtilor.“
Pãstorii duhovniceºti din secolul trecut de la Zlãtari
Prin râvna ºi demnitatea lor preoþeascã, slujitorii acestui locaº au contribuit ºi la pãstrarea efectivã, fizicã a bisericii, aici pe Calea Victoriei, deci într-o zonã centralã a Bucureºtilor, pentru cã într-o anumitã perioadã s-a pus chiar problema demolãrii ei. Datoritã personalitãþii puternice a acestor oameni biserica a rãmas aºa cum o vedem ºi astãzi, cu toate cã foarte aproape de bisericã s-au construit blocuri de locuinþe, care „strâng“ între betoane monumentul. Altãdatã era o grãdinã împrejur, era un alt areal, un alt mediu.
Vorbind despre preoþii pe care Biserica Zlãtari i-a avut dupã trecerea la cele veºnice a cunoscutului pãrinte Toma Chiricuþã, un vestit predicator în perioada anilor â30-â60, doamna Eugenia Ciorca ne-a spus: „Au fost niºte oameni extraordinari, deosebiþi. L-am cunoscut pe pãrintele Ionescu Gafton. El a fãcut enorm pentru lãcaºul acesta. A luptat mult pentru ca biserica sã rãmânã în picioare, sã nu fie dãrâmatã. În vremea lui Ceauºescu se punea problema ca Biserica Zlãtari sã fie pusã la pãmânt. Era la stradã, atrãgea ochii tuturor celor care ieºeau pe Calea Victoriei ºi aveau posibilitatea sã intre pentru a se închina aici. Pãrintele Gafton a stat în bisericã zile întregi pentru a se ruga ca biserica sã nu fie distrusã. Era prima pe lista monumentelor istorice care trebuia sã cadã. Dar nu a fost aºa… Cu ajutorul unei arhitecte, îi dau doar numele mic, Veronica, biserica noastrã a rãmas în picioare. Pãrintele Ionescu Gafton a donat mare parte din averea personalã pentru refacerea turlelor bisericii, avariate grav în urma cutremurului din anul 1940, iar pentru aceastã lucrare a colaborat ºi cu pãrintele ªtefãnescu. Acesta din urmã a fost un bun duhovnic, multã lume venea la spovedanie la dumnealui. Ore întregi zãbovea pentru a sfãtui pe cei necãjiþi. Când erau zilele lui de rând la bisericã, venea de dimineaþã, la ora 6:30, ºi pleca de multe ori la miezul nopþii. Era un om de suflet. Dãruia din fiinþa lui ºi se jertfea pentru toþi. Sãvârºea cununii pe ascuns, fãrã sã ºtie nici vântul, nici pãmântuâ. Cred cã un sfert din populaþia Bucureºtiului a trecut pe sub patrafirul sãu“, a spus în final doamna Eugenia.
„Despre credincioºii care vin, ne vorbeºte la sfârºit pãrintele paroh, noi nu îi împãrþim în intelectuali ºi neintelectuali, ci, dacã ar fi sã facem o clasificare, în prima categorie îi putem pune pe cei care Îl iubesc cu adevãrat pe Hristos ºi Biserica Sa sfântã. Având în preajmã instituþii importante, foarte multe persoane ce lucreazã aici trec pragul bisericii noastre ºi sunt prezenþi atât la slujbe, cât ºi în activitãþile pe care le organizeazã parohia. Desigur cã sunt personalitãþi importante ºi din punct de vedere social ºi administrativ, politic, economic, dar, pentru slujitorii bisericii, oamenii care pãstreazã legãtura cu Sfântul Ciprian ºi cu Maica Domnului, pentru cã biserica a fost sfinþitã de sãrbãtoarea Naºterea Maicii Domnului, pe 8 septembrie, toþi aceºtia sunt pietre vii ale credinþei ºi în acelaºi timp mãrturii ale speranþei cã existã o bisericã de zid ºi existã ºi o bisericã a sufletelor, a comunitãþii umane ce aduce slavã lui Dumnezeu.“
Corala „Cantate Domino“, locul unde profesioniºtii muzicii se întrec în virtuozitate
Nu multe biserici din Bucureºti au privilegiul de a primi rãspunsurile la Sfânta Liturghie din partea unei corale formatã din cântãreþi profesioniºti. Corala „Cantate Domino“ a Bisericii Zlãtari, care în fiecare duminicã ºi sãrbãtoare încântã prin piesele muzicale intonate, este formatã din muzicieni profesioniºti, fie artiºti, membri ai unor coruri renumite, chiar Madrigal, care cântã la Opera Românã, care efectiv profeseazã în fiecare zi. Dirijorul corului este prof. Valentina Gavrilã. „Ne bucurãm cã acum s-au adãugat ºi studenþi ºi elevi de la ºcoala de muzicã. Existã o legãturã între generaþii. A existat aici o tradiþie foarte frumoasã, mai ales cã pãrintele Constantin Diaconescu este foarte pasionat de muzicã, el însuºi talentat, a fost diacon în anii tinereþii la Catedrala patriarhalã. Cu multã vreme înainte s-a format aceastã tradiþie ca la Biserica Zlãtari sã existe un cor profesionist. Am continuat aceastã tradiþie, pentru cã atât la Sfânta Liturghie, cât ºi la Sfintele Taine, la Botezuri, la Cununii, oamenii aceºtia vin cu drag. ªtim cu toþii cã arta, muzica în special, are o valoare deosebitã. Rugãciunea cântatã pãtrunde mai adânc în sufletele oamenilor“, ne-a mai spus pãrintele paroh.
Sursa: Ziarul Lumina
Contor accese: 6001, Ultimul acces: 2026-06-13 20:49:59
|
